Psiholog Cornelia Andrei

“Nervous about becoming a teen”, este ceea ce “Benj”, un băiat în vârstă de 13 ani, diagnosticat cu TSA, îi mărturisește mamei sale în seara dinainte de începerea liceului.

Anxietatea față de schimbări este mereu ridicată, iar  presiunea impusă de regulile educaționale și comportamentul complex și sofisticat al celorlalți adolescenți  poate face adaptarea, destul de anevoioasă.

Acest fenomen a devenit o preocupare majoră pentru părinți, specialiști și educatori, în ultimii ani, epidemiologia cazurilor de autism fiind identificată în urmă cu 15 ani. Înainte de acel moment se considera că autismul afectează  aproximativ un copil la fiecare 2500 de nașteri. În prezent, estimările făcute raportează un caz din 88 de  nașteri.

·         Adolescenții cu autism  pot fi, asemeni altor persoane de vârsta lor, dar la nivel particular, pot prezenta diferențe în modul prin care aceștia achiziționează informațiile din diverse arii – cognitive, senzoriale, de limbaj, autoservire , și prin manifestarea intereselor.  Chiar dacă au o gamă restrânsă de  activități care să îi atragă, mulți dintre ei au talente și capacități deosebite cum ar fi memoria vizuală și redarea la scară largă a unor imagini cum este artistul architectural  Stephen Wiltshire, științele exacte  - Temple Grandin, doctor în științele zootehniei, prof la Universitatea  Colorado State și autoare a cărții “ Gândesc în imagini - Autismul și viața mea”, afinitatea pentru arte sau literatură, cum este Daniel Tammet, prozator și eseist, diagnosticat cu tulburare de spectru autist.

 

·         În funcție de caz , un copil poate fi încadrat în școala de masă .

 Sunt și cazuri cu un grad moderat sau sever de afectare unde ariile cognitive și de limbaj  îi împiedică să se adapteze la mediul complex de predare și de socializare.

·         Câteodată poate fi semnalată lipsa de implicare  și tendința de evitare și izolare, cauza acestor acțiuni fiind legată de gestionarea deficitară a emoțiilor și a evenimentelor  noi, iar una din întrebările cu greutate în autism, și anume “De ce copilul nu poate înțelege expresiile faciale?”,  își are răspunsul în  cercetări care  evidențiază că anumite părți din creier responsabile cu procesarea mimicii faciale care sunt mai puțin active.

 Activitatea cerebrală  înregistrează tipare diferite și dezvoltă o structură neobișnuită în cerebel, acesta fiind direct responsabil pentru percepția mișcărilor.

·         Astfel că, pentru suportul continuu și pentru adaptarea cât mai facilă la circumstanțele de mediu, terapia are un deosebit aport  în viața adolescentului cu autism prin implementarea unor strategii  de lucru menite să îmbunătățească și să contribuie la generalizarea situațiilor sociale.

“Teoria Minții” , este folosită cu succes ca metodă terapeutica foarte utilă în deprinderea abilităților de înțelegere a expresiilor faciale și de intererpretare a perspectivei celuilalt.  Un factor important îl joacă și predarea emoțiilor subtile , precum rușinea, mândria, furia, lucruri ce țin de orientarea pur socială, iar această abilitatea poate fi dobândită  prin expunerea la poveștile sociale și jocul de rol.

 

Referințe:

http://kidshealth.org/teen/diseases_conditions/learning/autism.html

http://bigthink.com/ideas/do-people-with-autism-experience-emotions

 

The autism book- answers to your most pressing questions- S. Jhoanna Robledo and Dawn Ham –Kucharski, Foreword by Richard Solomon, M.D.